Discursul de ură în reţelele de socializare a fost tema noului Club de discuţii la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism. Activistul şi jurnalistul Oleg Brega le-a vorbit studenţilor despre impactul pe care o glumă iresponsabilă, promovată intens pe platformele online, îl poate avea asupra individului, dar şi a societăţii.

Popularitatea reţelelor de socializare este în continuă creştere, iată de ce educarea tinerilor în spiritul responsabilităţii faţă de ceea ce difuzează în online ar trebui să fie obiectivul primordial al societăţii, dar mai cu seamă al jurnaliştilor. Acesta este mesajul-cheie pe care a încercat să îl aducă studenţilor activistul Oleg Brega.

Fiind la curent cu mai tot ce se publică pe Facebook şi pe alte reţele de socializare, Oleg Brega le-a prezentat studenţilor ŞSAJ mai multe exemple în care, voit sau mai puţin voit, se instiga la ură şi la discriminare socială. El a ţinut să precizeze, în acelaşi timp, că discursul de ură nu este neapărat artă oratorică, ci poate porni de la nişte semne grafice, de la caricaturi, de la glumiţe sau de la dictoane şi proverbe. Astfel, chiar şi o fotografie difuzată într-un anumit context poate genera atitudini stigmatizatoare şi idei preconcepute faţă de o anume naţiune sau categorie socială.

„Asemenea glumiţe sunt distribuie intens pe reţelele de socializare, pentru ca ele sunt la îndemâna oricui. Impactul este mare. Ai intrat pe un grup, ai pus o poză, un semn grafic sau un comentariu - şi acesta e văzut de milioane de oameni. Tribunele sunt tot mai accesibile pentru oricine, de asta responsabilitatea socială a noastră, ca jurnalişti, ar trebui să fie tot mai mare, iar sita prin care cernem informaţia - tot mai deasă, ca să nu treacă idei periculoase pentru societate”, a conchis activistul.

Întrebat cum ar putea identifica, într-o fotografe aparent nevinovată, instigarea la ură, Oleg Brega a spus: „Înainte de toate, trebuie să ne uităm cine difuzează poza, iar ulterior să fim atenţi de la cine preluăm şi difuzăm mai departe.  Oamenii nu întotdeauna o fac intenţionat. Doar că, fiind prost informaţi sau din ignoranţă, vorbesc rău despre o categorie discriminabilă. Unii mai culţi ştiu să se ferească de tentaţii, altul mai puţin educat poate transpune în viaţă  sloganul tău iresponsabil”.

Studenţii s-au arătat interesaţi de subiect, ba chiar şi-au manifestat dorinţa de a raporta, la rândul lor, cazurile de instigare la ură. „Ştiu că libertatea de exprimare se termină acolo, unde încep să fie lezate drepturile altei persoane. Avem o situație în care, deşi legea interzice instigarea la ură și prevede inclusiv sancțiuni penale, încă nu am auzit ca cineva să fi fost pedepsit pentru astfel de mesaje. Avem și demnitari care sunt promovați în funcții, inclusiv diplomatice, şi care, intenționat sau nu, fac afirmații discriminatorii ce instigă la ură. Aceste fapte relevă cât de superficială este înțelegea și abordarea acestui subiect. Personal, discuția de astăzi mi-a întărit sentimentul de responsabilitate socială, pe care îl am față de oamenii care mă înconjoară și pe care îi pot influența”, a spus studenta Irina Guşan.

Toleranţa şi responsabilitatea sunt două elemente-cheie ale Campaniei „Presa nu urăşte”, lansată de Centrul pentru Jurnalism Independent. Prin intermediul acesteia, CJI încurajează jurnaliştii să îşi facă meseria profesionist, să scrie corect şi obiectiv despre reprezentanţii diferitelor categorii social-dezavantajate şi despre minorităţi.

Clubul de discuţii a fost organizat în cadrul Campaniei „Presa nu urăște!”, care e parte a proiectului „Combaterea discursului de ură în media online și pe rețele de socializare”, implementat cu sprijinul Civil Rights Defenders (Suedia), partener al CJI.