INTERVIURILE studenților ȘJM | Față-n față cu Măriuța Nistor
Jurnalistă de investigație a „ZdG”, Măriuța Nistor
Foto: Igor Ionescu
A petrecut trei luni sub acoperire, printre simpatizanții unui oligarh condamnat la 15 ani de închisoare, într-un joc periculos pentru a scoate la iveală adevărul. Aceasta este povestea Măriuței Nistor, jurnalista care a transformat curajul și perseverența în armele ei cele mai de preț, cu scopul de a dezvălui culisele uneia dintre cele mai mari manipulări electorale din Republica Moldova.
Pentru Măriuța, jurnalismul a devenit o aventură a curajului, a întrebărilor incomode și a luptei pentru dreptate - un angajament față de adevăr și o confruntare cu realitatea, în fiecare zi. Cine este Măriuța Nistor, precum și alte detalii despre procesul investigației aflați din interviul realizat de Olga Cernea, studentă a Școlii de Jurnalism din Moldova, promoția a XIX-a.
- Bună ziua, Măriuța!
- Salut!
- Pentru început, o întrebare mai generală: ce te-a influențat în decizia ta de a alege jurnalismul ca profesie?
- Răspunsul meu, probabil, te va surprinde. Din școală, chiar din clasele primare, am început să moderez evenimente. Ajunsă la final de liceu, după ce aveam în spate multe evenimente moderate, mă visam prezentatoare de știri. Totul însă a luat o întorsătură neașteptată atunci, când i-am cunoscut pe colegii de la Ziarul de Gardă și am înțeles că vreau să fiu ca ei, departe de lumina reflectoarelor și în spatele unor articole care să schimbe lucruri.
- De ce anume acest gen și nu altul?
- Colegii de la ZdG, pe lângă faptul că sunt buni în a investiga, sunt buni și a te face curios și a te inspira. Ei mi-au arătat că jurnalismul de investigație nu e doar despre pericol, ci și despre o muncă de detectivă adevărată, care, de multe ori, se soldează cu schimbări majore în cele mai importante sisteme, care fac o societate să fie funcțională.
- În opinia Măriuței Nistor, cum trebuie să fie un jurnalist bun?
- Nu există jurnaliști buni sau răi, există doar jurnaliști. Dacă ești curajos, profesionist, demn, vertical, consecvent, nu te lași ademenit de tot felul de „oferte”, te poți numi jurnalist dacă muncești în presă. Dacă nu ai toate aceste trăsături, nu ești nici măcar jurnalist rău – pur și simplu nu ești jurnalist.
- Ce calități jurnalistice te-au ajutat în procesul investigației, care presupun că nu a fost deloc ușor, mai ales la început?
- Nu am experiență, dar am atâta determinare, încât uneori eu nu înțeleg unde încape. Sunt omul care, dacă își setează un scop, neapărat îl va atinge, nu cu orice mijloace totuși. Sunt corectă cu mine și cu cei din jur, îmi taxez greșelile și învăț din ele.
- În tot acest timp, pe parcursul investigației, cine sau ce a fost susținerea ta primordială?
- Colegii de la Ziarul de Gardă - Victor Moșneag, Anatolie Eșanu, Natalia Zaharescu - au fost cei care m-au susținut, pentru că investigația „În slujba Moscovei” este o muncă de echipă. Nu-mi aparține, ci ne aparține.
- Mi-a plăcut acest fragment, citez: „M-a surprins faptul, că există oameni, care au trăit aproape o viață, dar se vând atât de ușor”. Ce îi face pe acești oameni să se vândă atât de ușor?
- Probabil, sărăcia și lipsa de informare sunt doi dintre factorii care i-au determinat pe acești oameni să cadă în cursa întinsă de Șor, cu bani pe post de cașcaval.
- Cum ai descrie viața ta până la momentul infiltrării și a investigației propriu-zise și după? Ce s-a schimbat în persoana Măriuța Nistor?
- Această investigație, m-a schimbat mult. În trei luni, am trăit și am învățat cât nu am reușit în ultimii ani. Am învățat să gândesc rapid, am învățat să gândesc strategic, am învățat să-mi adresez îndrebări corecte și să găsesc răspunsuri elocvente. M-am schimbat eu, pentru că am crescut ferită de realitățile dure ale vieții. A fost o confruntare cu realitatea, Măriuța Nistor – față în față cu viața.
- Dacă ar fi să o faci din nou, ai face-o?
- Da, aș face-o. Este unul dintre lucrurile cu care mă mândresc.
- Ce vârfuri ar vrea să mai cucerească Măriuța în viața ei, atât profesională, cât și personală?
- Îmi plac înălțimile. De mică, urcam pe scene să cânt. Apoi, am descoperit că-mi plac munții. Acum îmi plac înălțimile jurnalistice. Am multe de cucerit și sunt multe care trebuie să mă cucerească. Am mult de muncă pentru a ajunge unde mi-am propus. Deci, urmează multe coline, dealuri, platouri… și, uneori, câte un vârf. Îmi asum că e imposibil să merg de pe un vârf pe altul, e natural să mai existe căderi.
- Ce valori ai în viață, ca repere?
- Valorile, principiile de care mă ghidez în viața profesională, mă definesc și în viața personală. Corectitudinea față de mine și de oamenii din jurul meu, dedicarea.
- Sărbătoarea ta preferată? :)
- Viața. Viața e sărbătoarea mea preferată. Am crescut într-o familie în care am fost educată să văd fiecare zi ca o sărbătoare. Nu trebuie să aștept Crăciunul, Paștele sau ziua mea de naștere pentru a-mi face sau a primi un cadou, pentru a îmbrăca o haină frumoasă sau a mânca ceva gustos. Există mari șanse să nu mai prindem aceste zile, de aceea, trebuie să facem din fiecare zi sărbătoare și de aceea, prefer viața, cu 365 de sărbători pe an!
- Care persoană o admiri cel mai mult și de ce?
- Nu am idoli, nu am persone pe care le admir într-un mod deosebit. Eu respect și apreciez fiecare om care-și face onest munca, fie el măturător, vânzător ambulant sau președinte de țară. Nu cred în idoli și eroi. Ei nu există.
- Ce sfaturi ai da celor care se află la început de cale în jurnalism?
- Să credeți în voi, să nu fiți umili, să nu faceți nimic ce nu s-ar plia peste principiile voastre. Jurnalismul nu are nicio legătură cu servilismul. Jurnalismul este opoziția față de tot ce nu face bine societății, tot ce dăunează interesului public. Jurnalismul nu e ceea ce putem citi în cărțile semnate în 1995. Jurnalismul evoluează, se transformă. Nu veniți în jurnalism pentru a deveni populari că nu veți ajunge. Veți ajunge la inimile oamenilor, doar dacă veți face jurnalism cu dăruire, pasiune și corectitudine!
- Mulțumesc!