„Editare audio” a fost cursul în care studenții de la Școala de Jurnalism au învățat pas cu pas ce presupune lucrul cu sunetul - de la înregistrare, la editare și structurare. Iar în articolul de mai jos găsiți 13 sfaturi practice pe care Marian Lupu, instructorul cursurilor, le-a oferit podcasterilor, producătorilor sau, de ce nu, creatorilor de conținut aflați la început de drum, care vor să lucreze cu audio și să țină ascultătorul aproape.

1.  Întotdeauna ține microfonul spre pieptul interlocutorului (la două degete sub cap). Sunetul de pe piept este mai constant. Oamenii întorc capul. Pieptul nu se mișcă la fel de mult.

2. Începe interviul cu o întrebare banală. Ca să se relaxeze și să nu înceapă interviul cu voce tremurată. Folosești sau nu materialul - dar câștigi un ton mai natural.

3.  Când ești în exterior, poziționează-te cu vântul în spate, în caz că faci stand-up, iar în caz că iei un interviu, pune intervievatul cu spatele la vânt. Vântul în fața microfonului = dezastre. În spate = 80% din sunet este recuperat.

4.  Când intri într-o cameră, bate o dată din palme. Sunetul îți spune imediat dacă încăperea are ecou problematic.

5.  În spații publice, încearcă să ai un „fundal controlat”. Mai bine lângă un singur zgomot constant (ventilator, trafic monoton) decât lângă 10 zgomote haotice (copii, deschidere de uși, troleibuz).

6.  Nu începe interviul până nu verifici dacă înregistrează. Majoritatea pierderilor audio sunt pentru că oamenii „credeau” că merge.

7. Fă o pauză de o secundă după răspuns. Oamenii simt nevoia să umple tăcerea și dau informația reală abia după răspunsul oficial.

8. La editare taie ezitările, dar nu și respirația naturală. Un jurnalist nu trebuie să sune ca un robot. Lasă un minim de respirație aceasta dă autenticitate. Și introdu 0,2–0,4 secunde între propoziții. Materialele respiră, iar ascultătorul nu simte graba.

9. Regula de aur: curăță întâi (editează), aranjează după. Nu pune muzică sau efecte până nu ai tăiat pauzele inutile, curățat bâlbele, echilibrat vocea ca și volum.

10.  Nu folosi compresor agresiv la voce. În radio și jurnalism, vocea naturală este mai credibilă decât vocea „de reclamă”.

11.  SFX-ul trebuie să fie invizibil. Dacă ascultătorul și-a dat seama că ai pus un efect - e prea mult. Sound designul jurnalistic este „cinematic, dar nevăzut”. Dacă treci de la reportaj în teren la studio, un mic „whoosh” discret ajută creierul să integreze schimbarea.

12.  Pașii, ușile, cafeneaua – folosește-le cu intenție. Sunetele ambientale pot spune povestea în locul naratorului:

-   un birou aglomerat = stres, presiune
-   o stradă golită = tensiune
-   o cafenea = relaxare, confesiune

În reportaje, e esențial să se audă unde te afli. Crește imersiunea.

13.  Încheie cu „respirația” spațiului. La finalul materialului, lasă 1–1.5 secunde de ambianță. Materialul se simte complet, nu tăiat brusc.

Aceste recomandări îți pot face începutul mai ușor și te pot ajuta să-ți formezi reflexe bune în editare. Dar cel mai important e să experimentezi și să nu-ți fie teamă să greșești.