În epoca vitezei și a schimbării tindem mereu să ne perfecționăm, să aflăm lucruri noi, să creștem profesional și, de ce nu, să ne schimbăm profesia. Unii o fac după facultate, când realizează că nu au ales job-ul potrivit, alții după ani de carieră. Locul unde se învață o profesie nouă într-un timp record este Școala de Studii Avansate în Jurnalism. Despre ce este și ce oferă ȘSAJ spune Sorina Ștefârță, directoarea școlii, într-un interviu acordat postului Radio Europa Liberă.

Europa Liberă: Dvs. coordonați acum, după jurnalism în prima linie de mai mult timp și după anumite pauze, o Școală de Studii Avansate în Jurnalism, un proiect al Centrului Independent de Jurnalism. De fapt, ce trebuie să se înţeleagă prin studii avansate în jurnalism? Prin ce s-ar deosebi aceste studii de cele pe care le fac studenţii la jurnalism de la diverse facultăţi care sunt chiar numeroase?

Sorina Ştefârţă: „Da, aceste facultăţi sunt mai numeroase acum decât atunci când am făcut eu jurnalismul și era una singura. Noi ne-am bucurat că au apărut mai multe facultăți de jurnalism, dar între timp am constat că problemele au rămas aceleași. După mine, Școala de Studii Avansate în Jurnalism este „universitatea de după universitate”. Noi toţi, jurnaliştii care sunt activi astăzi, am trecut prin o altfel de universitate de după universitate: am intrat în redacție, pentru că, odată intraţi în redacție, am realizat că nu am învățat nimic din ceea ce poate ar fi trebuit la facultate. Acum redacțiile sunt în criză de timp, pentru că trăim într-o altă viteză, iar Școala de Studii Avansate în Jurnalism este o redacție universală în care oamenii vin, sunt puși în situație de redacție adevărată, sunt învățați și sunt puși să lucreze concomitent. Cifrele despre angajare demonstrează că majoritatea se fac jurnaliști, pentru că vreo 90% din absolvenți lucrează în presă. Se fac jurnaliști timp de zece luni de zile, de asta sunt studii avansate. Mai sunt studii avansate pentru că permit, fiind o şcoală post universitară, să vii nu doar după jurnalism. Noi chiar salutăm candidații din afara jurnalismului, cei care au făcut drept, economie, care au făcut facultate tehnică. După asta vin și studiază jurnalismul. Noi știm foarte bine, cei care lucrăm în presă, ce criză de specializări există pe anumite domenii în presă. Şi noi încercăm să suplinim această breşă.”   

Europa Liberă: Nici o breaslă nu-şi păstrează sănătatea şi vigoarea dacă nu se reînnoieşte constant prin intermediul tinerilor. Contează însă cu ce percepţie a normalului vin acești tineri în meserie şi, probabil, cu ce hotărâre interioară de a se opune tendinţelor proaste din societate, din presă despre care chiar vorbeam anterior. De fapt vroiam să vă întreb dacă tinerii care-şi fac studiile la Şcoala de Studii Avansate sunt conştienţi de problemele care macină din interior breasla şi dacă îşi cultivă cumva imunitatea pentru metehnele jurnalismului moldovenesc. 

Sorina Ştefârţă: „Eu, fiind abia de o lună acolo în calitate de director, nu pot să spun: da, ei vin cu anumite înțelegeri a unor anumitor lucruri sau nu. Dar am ținut un curs timp de trei ani la această Școală, cunosc cine sunt instructorii care vin să-i învețe jurnalismul, sunt inclusiv colegii de la Europa Liberă, şi automat când știi că ai asemenea oameni, știi că o să-i învețe corect. De-a lungul a zece ani, pentru că acest în an se întâmpla a zecea etapă de admitere, ieri chiar am lansat a zecea etapă de admitere, de-a lungul a zece ani a fost multă lume pe acolo, dar pretind să cred că a fost doar lume bună. Lume care s-a ambiționat să promoveze jurnalismul adevărat, jurnalismul echidistant, să facă investigații, să facă dezvăluiri, să nu să se coordoneze după cineva, să nu fie angajat politic. Din punctul ăsta de vedere noi, când îi chemăm, îi testăm, oricum ținem cont de niște atitudini, testul vizează și niște atitudini ale lor. Pot să nu cunoască ceva factologic, dar dacă omul vine și din start îți spune că vrea să facă jurnalism angajat. Dar de fapt nu au fost copii din ăștia. Fiecare vine cu ideea că va schimba lumea și asta e bine, pentru că la vârsta asta trebuie să speri că vei reuși să schimbi lumea.”  

Europa Liberă: Populaţia din cadrul breslei creşte, iar inteligenţa jurnalistică rămâne ca volum constantă, ca să reproducem o glumă a ziariştilor. Ați pomenit despre faptul că e foarte greu să angajezi factotum, adică jurnaliști care pot gândi, pot face totul în breaslă. Dvs., ca jurnalistă experimentată, ce le recomandaţi sau ce le-ați recomanda în primul rând jurnaliştilor în formare, celor care vin și vor să intre în meserie și sunt uneori de o naivitate, poate nu neapărat „sfântă”, dar destul de mare atunci când abordează problemele meseriei?   

Sorina Ştefârţă: „Înainte de toate, eu le recomand să citească, să știe ce s-a întâmplat și înainte de nașterea lor pe lume. Şi nu-i vorba doar de nașterea cronologică, dar să știe ce s-a mai făcut, inclusiv în zona politică, economică până a începe ei să se intereseze de jurnalism. Pentru că în redacții de multe ori ne-am ciocnit cu oameni care nu cunosc cine este un poet sau cine este un lider politic, sau care este rolul unei instituției, cine a arborat tricolorul, de exemplu.

Şi le pare absolut normal, pentru că asta s-a întâmplat acum 25 de ani și de ce ei trebuie să știe ce a fost acum 25 de ani? De regulă, studenții care vin la școala noastră cel puțin arată că vor să cunoască lucrul acesta și la teste îi întrebăm și asta, fiindcă nu poți să faci o presă azi fără a ști ce s-a întâmplat ieri, fără a reuși să faci niște conexiuni. Asta de fapt îi învățăm, să știe să facă conexiunile necesare, să vadă poate chiar și invizibilul, să vadă ceea ce leagă un eveniment de astăzi de unul de acum niște ani. Și dacă tu nu te informezi în permanență, inclusiv dacă nu citești media, nu poți face conexiunile necesare. Acum, de exemplu, nu știu dacă se admite, dar mă uitam că informația legată de Vasile Chirtoca care este candidatul Partidului Comuniștilor pentru funcția de primar al Chișinăului. Nu am văzut aproape nicăieri scris despre scandalul „Škoda”, dar asta a fost doar acum 11 ani în urmă și a fost un scandal mare în care a fost intimidată o redacție, redacția „Timpul”, în care un reporter a fost agresat, Alina Anghel, care nu mai este în țară - mie îmi pare normal ca jurnaliștii să cunoască lucrul acesta. Dar foarte mulți jurnaliștii acum sunt pe copy & paste. Și riscul școlii noastre este că tinerii văd că se poate și așa: poți activa și așa în presa, poți câștiga și așa un ban, făcând copy & paste, inspirându-te, copiind de undeva ceva. Riscul este că ei vor zice: păi, de ce să mai facem un efort, să mai consumăm zece luni, să mai cheltuim niște bani, să muncim ca să învățăm ceva, haideți că merge și așa. Deocamdată, din fericire, lumea vrea totuși altfel.”   

Sursa: http://www.europalibera.org/content/article/26986650.html