”Jurnalismul e o pasiune, fără de care nu poți avea succes în acest domeniu, iar în spatele unei reușite stă multă muncă, dăruire și profesionalism”

Am venit la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism după o încercare a meseriei de jurnalist la un post TV. O tentativă făcută cu paşi nesiguri şi fără cunoştinţele practice necesare. Am depus dosarul la ŞSAJ din dorinţa de a învăţa meserie, dar şi pentru a-i pune o temelie durabilă. De altfel, am făcut acest lucru la sugestia unuia dintre instructorii de atunci, Liliana Viţu- Eşanu, căreia îi mulţumesc enorm şi încontinuu pentru acest sfat atât de preţios. A urmat testul scris şi interviul. Ultima etapă a fost una emoţionantă pentru mine. Printre membrii comisiei se regăseau nume grele din lumea jurnalismului autohton precum Vasile Botnaru, Alina Radu şi Liliana Bărbăroşie. Am fost norocoasă că am fost admisă, iar locul obţinut la bursă mi-a dat o doză de încredere, dar şi mai multă responsabilitate. Îmi era frică să nu-i dezamăgesc pe cei, care au crezut în mine. 

Au urmat 9 luni de şcoală pe cât de frumoase, pe atât de dificile. Cursurile au fost susţinute de unii dintre cei buni jurnalişti atât din ţară, cât şi de peste hotare. O zi petrecută la ŞSAJ decurgea exact ca una din cadrul redacţiilor ziarelor sau posturilor TV şi radio. Astfel, noi învăţăceii găseam, propuneam şi discutam ulterior ştirile cu instructorii. Mai mult, produsele jurnalistice le realizam în aceeaşi zi şi le predam seara la ora stabilită. Aici am deprins munca în echipă - vitală în jurnalism. Totodată, am învăţat să fac ştiri, reportaje şi interviuri echidistante, imparţiale, corecte şi interesante ca formă şi conţinut. Am întâlnit oameni inteligenţi. Cu unii dintre ei am legat prietenii strânse, care durează şi acum. Am studiat atâtea cursuri teoretice şi practice care nu se studiază nici în toţi anii de facultate şi nu exagerez. În nici un an de zile am învăţat să abordez interlocutorii astfel încât să-mi ofere un interviu. Acum ştiu cum se scrie o ştire pentru presa scrisă, TV şi radio. Au fost zile care mi-au oferit biletul de intrare într-o lume grăbită a informaţiei, dar de care nu mă pot satura zilnic să o savurez la propriu şi la figurat. 

Când am fost admisă la ŞSAJ, profesorii ne spuneau că, după absolvire, vom putea să ne găsim mai uşor un loc de muncă. Atunci am fost mai rezervată şi am luat spusele lor ca simple vorbe. Acum, m-am convins că au fost cât se poate de serioşi şi au avut dreptate. Să nu fi trecut prin ŞSAJ, nu cred că aş fi ajuns la Canal 2, un post de televiziune, unde m-am lăsat cucerită de microfon şi camera video şi unde fur meserie de la jurnalişti consacraţi şi profesionişti. Sunt reporter la Departamentul Ştiri, fiind specializată în domeniul dreptului. Sunt mai mereu pe teren şi recunosc faptul că această muncă e ca un drog. Mi-ar fi greu să renunţ la meseria mea, deşi, recunosc, au fost câteva tentative. Am zile când sunt obosită şi spun: „ Gata, până aici a fost!” Dar e destul să am două zile libere şi deja simt lipsa profesiei de jurnalist. 

Jurnalismul e o pasiune, fără de care nu poţi avea succes în acest domeniu. Iar în spatele unei reuşite stă multă muncă, dăruire şi profesionalism. Totodată, cei care au decis să pornească la “drumul ŞSAJ”, să ştie că: “ Ce nu te omoară te face mai puternic”, precum spunea filozoful german, Friedrich Nietzsche. Să asimileze ca o burete tot ce să predă la ŞSAJ şi să studieze cu perseverenţă. Mai exact, să citească mult, să caute ştiri, şi nu doar luni, marţi sau miercuri, ci în fiecare zi a săptămânii. De asemenea, să stabilească încă din timpul şcolii relaţii colegiale cu sursele. Da, şi asta pentru că un jurnalist munceşte mult, dar numai aşa obţii credibilitate atât în faţa surselor, cât şi a publicului. Şi evident, dacă eşti onest, imparțial şi corect!!!

Alina COTOROS

sursa foto: arhiva ŞSAJ