„Cea mai bună lecție a Școlii pentru mine e că cele mai frumoase lucruri în viață nu vin imediat în forma pe care ne-o dorim”

Nu știam că vreau să fac jurnalism când am ajuns la Școala de Jurnalism din Moldova, la fel cum nu eram sigură de asta nici când am absolvit.

Nu știam dacă un om care iubește poveștile, care poate să asculte și să empatizeze, dar care simte anxietate înainte de a-și suna eroul din frica de a-l pierde și care urăște să scrie scurt în timp puțin (mai ales știrile:)), e făcut pentru jurnalism.

Apoi Școala mi-a predat Storytelling și a fost dragoste la prima vedere ce am citit la Oameni și Kilometri, Decât o Revistă, Casa Jurnalistului și Teleleu. Mi s-a părut cel mai frumos și cel mai greu lucru să poți să aduni povești și să le scrii așa ca la sfârșit cititorul să simtă bucuriile și înfrângerile personajului de parcă ar fi ale lui.

Și neștiind dacă pot să fac asta, am ajuns la porțile, în casele și viețile oamenilor ca să-i ascult și să învăț a scrie. Și învăț asta în fiecare zi.

La șase ani distanță, pot spune că și un om ca mine poate fi făcut pentru jurnalism:)). Cineva poate avea dependență de adrenalină și știri, altcineva, vocea perfectă pentru radio, potențial pentru interviuri, plăcere de a observa câteva zile viața unui erou ca să intri în pielea lui. Jurnalismul a inventat câte o formă pentru fiecare tip de personalitate. Important e să avem oamenii potriviți alături ca să ne ghideze în a ne regăsi. Iar Școala oferă și cursuri și ghizi.

Cea mai bună lecție a Școlii pentru mine e că cele mai frumoase lucruri în viață nu vin imediat în forma pe care ne-o dorim, ci în aia de care avem nevoie ca să ne transforme, fără să știm asta.

Mulțumesc Sorina Stefarta și Veronica Marin pentru oportunitate și că m-ați suportat :)). Mulțumesc Diana Railean, Alina Radu, Denis Rusu, Angela Ivanesi, Petru Macovei, Liliana Nicolae, Andrei Cibotaru pentru că sunteți niște ghizi minunați!