”Pentru mine, Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism este o instituţie care transmite respectiva meserie de la jurnaliştii consacraţi spre generaţiile tinere care îşi doresc o carieră în acest domeniu”
A venit la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism pentru pasiunea ei faţă de televiziune. Nu a speriat-o faptul că avea acasă doi copii mici. A încercat să le combine pe ambele, jurnalismul şi familia şi, spunea ea, i-a reuşit de minune. Jurnalismul înseamnă multă muncă, dar şi "un pic de noroc". A început prin a alerga cu microfonul în mâna şi a ajuns să prezinte cel mai important buletin de ştiri de la postul public de televiziune. Crede că reporteria e baza jurnalismului, iar echipa şi contactele sunt elemente esenţiale în această meserie. Evenimentele din aprilie 2009 au jucat rolul decisiv în dorinţa ei de a deveni jurnalist. Este vorba despre Dorina Gherganov, prezentatoarea buletinului de ştiri “Mesager”, TV Moldova 1.
Mereu am fost fascinată de ştiri, chiar şi atunci cînd eram departe de acest domeniu întotdeauna aveam grijă să fiu informată. Îmi doream să fac parte din breasla jurnaliştilor, dar problema era că nu aveam studiile necesare. Economia, prima mea facultate, era mai degrabă o cale aleasă de membrii familiei, care mă vedeau lucrând într-un birou înconjurată de zeci de mape. Eu însă continuam să mă visez alergînd cu microfonul în mână, adresînd întrebări şi scriind texte. După evenimentele din aprilie 2009 am decis definitiv că vreau să devin jurnalist. La un moment dat, mă hotărâsem să fac a doua facultate şi într-o seară, înainte de un buletin de ştiri tv am văzut anunţul despre admiterea la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism. Imediat am accesat site-ul Şcolii de Studii Avansate în Jurnalism (ŞSAJ), am descărcat formularul, iar a doua zi eram deja la Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) cu dosarul pregătit.
Cînd vine vorba de Şcoală (SSAJ) eu devin foarte emotivă. Emoţii în mare parte de recunoştinţă pentru tot ce am învăţat aici, pentru oamenii pe care i-am cunoscut şi care apoi mi-au devenit prieteni, colegi sau angajatori. În fiecare zi din aceste 10 luni de studii am învăţat lucruri noi. M-am străduit să fiu ca un burete, să absorb tot ce ni se preda la ore, deoarece aveam în faţă personalităţi mari în jurnalism care practică zi de zi acestă meserie. Am venit la ŞSAJ decisă să fac televiziune, iar cînd a început cursul de Jurnalism TV eram foarte atentă la ceea ne spuneau instructorii. Adresam întrebări, poate naive uneori, dar cu siguranţă, apărute din dorinţa de a cunoaşte cît mai multe. Toţi instructorii au fost foarte buni, pentru că la Şcoala sunt antrenaţi cei mai buni profesionişti în domeniu. Un fapt foarte important a fost şi acela că învăţam meseria de jurnalist pe teren, la modul practic. Nu a fost uşor pentru că acasă aveam o fiică în clasa a II-a şi una de un anişor. Şcoala însă m-a făcut mai disciplinată şi mai organizată, astfel mi-a ajuns timp pentru studii, dar şi pentru familie.
Să începi drumul în jurnalism la Pro TV Chişinău este nu doar o onoare, ci şi un mare noroc. Toţi colegii mei care au făcut „şcoala” Pro TV-ului spun că este cea mai bună şcoală de jurnalism. Din primele zile în redacţia acestui post am înţeles un lucru: chiar dacă mergi la un eveniment la care vor fi prezente alte 10 televiziuni, tu eşti oarecum obligat să faci cea mai bună ştire, să aduci cele mai bună voci, să ai cele mai bune imagini, cea mai tare ambianţă. De ce? Pentru că eşti reporter Pro TV. Trebuie să mai rămîi la eveniment cînd ceilalţi pleacă, să intri uneori acolo unde scrie “interzis”, să fii rece la durere şi lacrimi. Am învăţat multe de la toţi colegii, de la Artur Corghencea (n.r. director departament ştiri, instructor la ŞSAJ), de la editori, reporteri şi cameramani. Iar cea mai mare împlinire era atunci cînd ştirea mea intra prima în jurnal.
Cu Moldova 1 este o altă poveste. Am venit aici în urma unui concurs. A urmat o perioadă tensionată în care am activat fără director TV şi fără şef la Departamentul Ştiri. Cu toate acestea, împreună cu colegii am reuşit să păstrăm echilibrul şi imparţialitatea în informare. Mi-a luat ceva timp să mă obişnuiesc cu ritmul şi regulile televizinii publice. Nu era neapărat să aduc de pe teren spectacol sau declaraţii tari. În schimb era obligatoriu să fiu maximum corectă, iar pe lîngă cele trei surse, în ştire trebuia să am şi părerea experţilor. Moldova 1 nu este un doar un canal de televiziune. Este postul în care trebuie să se regăsească fiecare cetăţean al acestei ţări. Deci, acum cînd fac o ştire, am grijă ca ea să fie pe înţelesul tuturor: începînd cu mătuşa de la ţară, funcţionarul public, adolescentul sau omul de creaţie şi terminînd cu alolingvii.
Pînă să prezint buletinul de ştiri la Moldova 1, am îngheţat la uşile funcţionarilor, “m-am bronzat” pe terenurile agricultorilor, am plîns lîngă mame care-şi îngropau copiii şi am trăit alături de liceeni emoţiile BAC-ului, aşa cum fac toţi colegii de breaslă. Cînd m-am angajat în calitate de prezentator „Mesager”, am spus că nu renunţ la munca de reporter, doar că acum o fac puţin în alt format. Nu ies pe teren în fiecare zi, deoarece am alte obligaţii, însă caut informaţie, mă documentez, editez, pregătesc sumarul, traduc, sonorizez. În zilele în care au loc evenimente de importanţă naţională moderez „Ediţiile Speciale”. Cred că un prezentator trebuie să aibă şi experienţă în reporterie, alfel nu poţi simţi mesajul şi ritmul ştirii.
În plus, acum simt o mai mare responsabilitate. De fiecare dată cînd întru în studio înţeleg că am în spate munca de peste zi a întregii echipe. „Mesagerul” este, cu siguranţă un brand, pentru că sunt generaţii care au crescut cu acest buletin de ştiri. Este o onoare să prezint principalul buletin de ştiri de la televiziunea publică.
Pentru mine, Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism este ...o instituţie care transmite respectiva meserie de la jurnaliştii consacraţi spre generaţiile tinere care îşi doresc o carieră în acest domeniu. Dacă ar exista în mai multe domenii cîte o “Şcoală de Studii Avansate în… ” sunt sigură că am avea mai mulţi profesionişti, mai mulţi oameni pasionaţi de meseria lor, mai puţini specialişti “cu diplomă” care n-au idee de ce să se apuce atunci cînd ajung să fie angajaţi. Prin urmare, astfel de şcoli ar fi o ameninţare pentru unele facultăţi de la noi.
Iar jurnalismul? Dorinţă de cunoaştere şi o mare responsabilitate.
Sursa foto: Trm.md; Dorina Gherganov, arhiva personală.