”Nu este nici pe departe o școală tradițională”

Istoria eroului nostru de astăzi este pe cât de deosebită, pe atât de asemănătoare cu cea a altor zeci de absolvenți ai Școlii de Studii Avansate în Jurnalism. Dorința de a se face reporter a început să-l „macine” încă de pe timpul când se pregătea pentru examenele de BAC. Deși, la acel moment, nu știa foarte bine cu ce se „mănâncă” această profesie, spune că îl fascinau enorm jurnaliștii care relatau de la fața locului despre evenimentele importante ale zilei. Și era convins că, într-o bună zi, va ajunge și el să informeze opinia publică. De aceea, a decis să îmbrățișeze această profesie care „îmbină în mod armonios lectura și scrisul”.

Astfel că, după ce a absolvit liceul în orașul Leova - unul de limba rusă, apropo - a depus dosarul la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării de la USM. Scopul era să prindă un loc la buget. Dar pentru că, de multe ori, realitățile nu corespund cu visele noastre, și jurnalismul urma să mai aștepte... A fost admis, în schimb, la o altă facultate de la USM, la care la fel depusese dosarul și care, la prima vedere, părea să se afle la polul opus față de profesia mult visată - Biologie și Pedologie, specializarea Silvicultură și Grădini Publice. A acceptat provocarea, chiar dacă știa că greul cel mare abia urmează să vină. Și asta deoarece fusese admis în grupa cu predare în limba română... Știa că va trebui să muncească mult mai mult decât colegii săi. Tocmai de aceea, pentru a se adapta ușor și repede la noile condiții, a început să citească ziare și cărți în limba română.

A trecut cu brio peste toate obstacolele. Iar într-o bună zi și-a văzut împlinit și visul de a deveni jurnalist. Cum s-a întâmplat aflăm chiar de la Vasile Gancev, absolventul promoției 2012-2013, astăzi reporter la portalul www.media-azi.md.

O așteptare grea, care a meritat  "test" ”test”

„Despre Școală am aflat încă pe timpul când eram student în anul doi la USM. Făcusem cunoștință cu Mariana Țîbuleac, una dintre absolventele celei de-a doua promoții. Mi-a povestit multe detalii despre ȘSAJ și despre specificul de predare. Cred că datorită ei am ajuns să fiu și eu studentul acestei Școli. Ea a fost cea care mi-a scris și o scrisoare de recomandare și îi sunt recunoscător pentru acest lucru.

Am așteptat, totuși, să-mi închei studiile la facultate. A fost foarte grea așteptarea, dar a meritat. Am adunat dosarul și, cu gânduri optimiste, l-am depus la ȘSAJ. Era primăvara lui 2012, iar eu am devenit unul dintre cei 18 studenți admiși în acel an. Am fost o echipă care a adunat absolvenți din diferite domenii: psihologie, arte și actorie, economie, biologie, jurnalism și comunicare. Și asta e ceea ce deosebește Școala de alte instituții de învățământ. Pentru a deveni student al ȘSAJ nu este obligatoriu să faci o facultate de jurnalism. Sunt bineveniți candidații din diverse domenii - științe socio-umane, tehnice, arte, medicină, economie și multe altele”.

„A!, iată cum arătați voi de fapt!”

„La interviul de admitere, pe unii dintre membrii comisiei eu deja îi cunoșteam, pentru că citeam ziarele și presa online, iar pe alții îi vedeam pentru prima dată. Este o senzație foarte ciudată când comunici cu oamenii pe care i-ai văzut doar la televizor sau doar ai citit ceea ce au scris ei. Este un fel de: „A, iată cum arătați voi de fapt!”. Cred că este efectul ecranului TV, care un pic te hipnotizează, uneori...

Modul în care funcționează Școala de Studii Avansate în Jurnalism se deosebește de tot ce știm noi despre o școală tradițională sau chiar despre o universitate. Îmi amintesc că, în chiar prima zi de curs, am început să scriem știri. Și tot în prima zi am fost trimiși pe teren! Iar dl Vasile Botnaru ne repeta să fim foarte atenți atunci când scriem numele și funcția surselor sau ale protagoniștilor din articolele sau din știrile noastre. „Ei, mare lucru, dacă ai greșit numele, funcția sau o literă”, m-am gândit atunci... Un pic mai târziu însă urma să înțeleg utilitatea acestui sfat.

La ȘSAJ am învățat să țin corect un aparat de fotografiat, am văzut pe ce buton trebuie să apăs pentru a filma. Am avut noroc de niște instructori profesioniști pe toate segmentele media: TV, Radio, Online, presa scrisă, Design etc. Sunt oameni care fac jurnalism zi de zi și care vin în fața noastră, a studenților, ca să ne învețe să scriem știri, interviuri, investigații; să realizăm cele mai calitative fotografii; să filmăm și să montăm cele mai interesante reportaje TV și chiar să machetăm ziare.  

Încă un lucru tare neobișnuit pentru mine, cel puțin la acel moment, era să evaluez modalitatea în care a fost predat cursul. Noi, studenții, puneam note instructorilor! Până la ȘSAJ nimeni nu ne-a întrebat vreodată cum ni s-a părut proful. M-am gândit că este o metodă ce ar fi trebuit aplicată și în alte instituții de învățământ”.

„Eficiența Școlii poate fi măsurată și cu ceea ce fac studenții după absolvirea ei”

„Toți cei care ajung să învețe la ȘSAJ trec printr-un filtru, ceea ce înseamnă că la studii sunt admiși cei mai buni. Și este tare motivant să știi că ești unul dintre cei mai buni. Se mai spune că Școala contribuie la realizarea visurilor. Așa e, doar că nici un vis nu poate deveni realitate dacă nu depui efort, uneori și foarte mult efort.

Eficiența școlii poate fi măsurată și cu ceea ce fac studenții după absolvirea ei. Unii dintre colegii mei lucrează în presa scrisă, alții și-au lansat propriile proiecte media, iar câțiva au făcut investigații jurnalistice răsunătoare. Și asta înseamnă foarte multă muncă, dedicație, perseverență și dorința de a schimba lucrurile în țară. 

Totuși, fiecare tânăr sau tânără care vrea să-și încerce puterile și să studieze la ȘSAJ trebuie să țină cont de faptul că Școala nu e decât o prima treaptă în cariera unui jurnalist. Cel mai greu va fi la locul de muncă, într-o redacție, acolo unde va trebui să demonstrezi zi de zi că ești un jurnalist corect, obiectiv și echidistant. Toate aceste lucruri se învață însă la Școala de Studii Avansate în Jurnalism”.