”La Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism am învăţat să fac un jurnalism corect, astfel încât nimeni niciodată să nu îmi poată reproşa că nu am fost corectă”

E îndrăgostită de radio. A făcut facultatea de jurnalism şi încă de pe băncile facultăţii a început a practica această meserie la săptămânalul de investigaţii, Ziarul de Garda. În 2010 i s-a decernat „mărul” pentru cel mai bun jurnalist radio, iar mai nou este instructor de jurnalism radio pentru cei care doresc să profeseze această meserie. Este vorba despre Diana Răilean, reporter REL şi absolventă a ŞSAJ.

Întrebare: Cred că fiecare student are o poveste a sa cum a ajuns la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism (ŞSAJ), care este povestea ta în acest sens?

Răspuns: De ŞSAJ am auzit dintr-un spot radio, încă în primul an la facultate. Mi-am dat seama că dacă vreau să fac această Şcoala, mai întâi de toate trebuie să absolvesc universitatea. În fiecare an, cât studiam jurnalismul la facultate, mă gândeam incontinuu, mai sunt 2 ani, mai este 1 an... încă puţin şi mi se oferă şi mie şansă să vin la ŞSAJ. După?... Am depus dosarul şi am venit la interviu. Doamne, îmi aduc aminte de interviu, erau cei mai buni jurnalişti: Vasile Botnaru, Alina Radu, Liliana Viţu. Ăsta a fost un test pentru mine. La acea vreme, aveam un tic, spuneam la orice pas „na”. Şi acum ţin minte, Vasile Botnaru m-a întrebat: „na” e de la românescul „na”, sau de la rusescul „na”?... O experienţă frumoasă. Aşa am ajuns la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism.

Întrebare: Ai făcut jurnalism şi înainte de a veni la ŞSAJ (facultate şi muncă la greu la Ziarul de Gardă), practic, erai un jurnalist format, dacă pot spune asta. De ce ai mai avut nevoie de ŞSAJ în acest sens?

Răspuns: Am mers la Ziarul de Gardă şi am avut noroc să muncesc acolo crezând că doar în presa scrisă un jurnalist se poate cizela. După aceea mi-am dat seama că mai e nevoie... să învăţ multe. Ca să îţi dai seama, e ca şi cum ai bea ceai în fiecare zi, însă ceaiul e de multe feluri (bergamot, jasmine, mentă etc.) pentru aţi da seama care ţi se potriveşte mai bine, trebuie să încerci cât mai multe feluri. Or, la ŞSAJ mie tocmai mi s-a oferit şansa să gust din toate – radio, TV, presă scrisă, online şi să îmi dau seama ce anume mi se potriveşte. Şi, dacă tot vorbim în metafore, cei care mi-au oferit ceaiul au fost cei mai buni jurnalişti din Republica Moldova. Aici am avut şansa să învăţ meserie de la cei mai buni. Eu nu zic că la facultatăţile de jurnalism nu se face asta, dar ce mi-a plăcut la ŞSAJ e că într-un an înveţi cât alţii în zece, exact ca în „Făt Frumos din Lacrimă”...

Întrebare: Cu ce te ajută în prezent cunoştinţele şi abilităţile acumulate pe parcursul studiilor la Şcoala de Studii Avansate Jurnalism?

Răspuns: Pentru o personalitate formată, cei şapte ani de acasă sunt foarte importanţi. În jurnalism pentru mine, Ziarul de Gardă şi ŞSAJ au fost cei şapte ani de acasă. ŞSAJ mi-a pus baza în jurnalism. Pentru fiecare din noi, atunci când scriem, relatăm, ajungem în situaţii când ne punem întrebări: Mă invită în teritoriu un deputat, trebuie să merg sau nu? Iau un interviu de la un copil, e bine să vorbesc cu părinţii sau nu? Vorbesc cu un copil care a fost supus violenţei, îi dau imaginea feţei sau nu? Întotdeauna îţi apar întrebări. În momentul în care nu ai o bază sau nu ţi s-a spus „aşa nu” sau „aşa da”, ajungi să faci greşeli, care uneori nu le mai poţi întoarce. La Şcoala am învăţat să fac un jurnalism corect, astfel încât nimeni niciodată să nu îmi poată reproşa că nu am fost corectă.

Întrebare: Dacă ai fi să caracterizezi Şcoala printr-un singur cuvânt, care ar fi acela?

Răspuns: Ascensor...

Întrebare: ... dar jurnalismul?

Răspuns: Penthouse... de ce? Pentru că de acolo vezi tot...

Întrebare: Ai regretat vreodată faptul că Şcoala de Jurnalism ţi-a „furat” aproape un an din viaţa?

Răspuns: Dacă s-ar putea să îmi mai „fure” unul, aş fi cea mai fericită. Cred că dacă nu era ŞSAJ eu nu ajungeam la Radio Europa Liberă. La Şcoala de Jurnalism am învăţat să editez un material radio, să iau sincroane, să vorbesc cu oamenii, un lucru foarte important pentru un jurnalist. Nu, nici nu m-am gândit vreodată că mi-a furat un an de viaţa. Eu am fost cea mai norocoasă că am ajuns la ŞSAJ.

Întrebare: Ai început cu presa scrisă, după care ai mers în radio. Care ar fi deosebirea dintre acestea două?

Răspuns: Indiferent de genul presei, lucrezi pentru oameni. La radio este puţin diferit, eu vorbesc de Radio Europa Liberă, poate în alte instituţii media lucrurile stau altfel. Materialele la radio sunt mai scurte şi există deadline-uri zi de zi, iar la ziar (vorbesc aici de Ziarul de Gardă, săptămânal), ai mai mult timp să îţi gândeşti materialul, iar produsul final e mult mai detaliat. Tehnic astea două genuri de presă sunt altfel. Mi se pare că radioul mi se potriveşte cel mai bine, pentru că acolo sunt doar eu, reportofonul şi omul. Poate să tune, fulgere, orice... eu sunt stăpâna materialului meu.

Întrebare: Apropo, ce înseamnă pentru tine să fii jurnalist, un jurnalist bun?

Răspuns: Cred că jurnalişti buni sunt instructorii care ne-au învăţat la Şcoala de Jurnalism şi editorii care i-am avut eu pe unde am muncit. Un jurnalist bun trebuie să îşi facă meseria cu dedicaţie, zi de zi. Trebuie să fie curios, să muncească, să fie corect, să nu facă partizanat.

Întrebare: De curând te-am admirat într-o nouă calitate, cea de trainer. Cum te simţi şi ce ne poţi spune despre această provocare?

Răspuns: Erau nişte tineri cărora le-am vorbit despre jurnalismul radio. A fost plăcut să împărtăşesc experienţa, pe care la rându-mi am acumulat-o sau „furat-o” de la alţii. Întâlnirea a fost planificată pentru două ore, dar în momentul în care participanţii nu te lasă să pleci şi te roagă să le mai spui încă ceva interesant, îţi dai seama că Vasile Botnaru, Alina Radu, Alexandru Canţîr, Vlad Bercu nu au pierdut timpul la ŞSAJ şi în redacţii. Îmi amintesc într-o zi de duminică, Vasile Botnaru a ales să vină cu mine la birou să mă ţină o oră în studio şi să mă înveţe să citesc corect. La fel şi Alina Radu cu Aneta Grosu, m-au învăţat să scriu. Oamenii au investit în mine, eu am luat-o ca pe un credit, pe care îl întorc acum tinerilor jurnalişti şi în general publicului larg.

Întrebare: Dacă ar fi să faci un top 3 ale celor mai mari provocări pentru un jurnalist, care ar fi acestea?

Răspuns: În primul rând corectitudinea. Dacă tot suntem în mijlocul evenimentelor de la Kiev, pe mine mă doare să văd instituţii media care fac partizanat politic, care pur şi simplu mint. Sincer, nu ştiu dacă asta e o provocare, e mai degrabă un păcat. Fii corect, eu de exemplu nu aş putea minţi şi după aia să dorm liniştită. A doua ar fi să ţii sursele şi politicienii departe de tine, or, deseori ei încearcă să manipuleze jurnaliştii, să îi apropie, corupă. Astfel, este foarte important să ştii unde este graniţa respectivă dintre ei şi noi, jurnaliştii. Şi, a treia, ar fi verticalitatea. Să îţi faci treaba corect, ca nimeni niciodată să nu poată să îţi reproşeze nimic.

Întrebare: Şi, o întrebare de final, ce sfaturi le-ai da studenţilor actuali şi tinerilor jurnalişti de la ŞSAJ?

Răspuns: Să nu se vadă doar prezentatori de TV sau radio, pentru că în spatele unui moderator bun, stau de fapt reporteri foarte buni. Să dau doar câteva nume aici: Oxana Iuteş, un foarte bun reporter şi prezentatoare, Angela Gonţa sau Liliana Barbăroşie, prezentatoare foarte bune, care au lucrat şi lucrează foarte mult în teren. Toţi profesioniştii din jurnalism sunt oameni care muncesc foarte mult. Să nu se vadă vedete, pur şi simplu să pună mâina pe reportofon, să caute subiecte, să caute surse, să intervieveze oameni, să muncească. Şi, cu timpul vor deveni mai experimentaţi şi vor avea credibilitate în faţa tuturor.

Sursa foto: CTJM, ŞSAJ, arhiva personală.