”Un jurnalist trebuie să aibă discernământ, calitate care se acumulează cu trecerea timpului, să înţeleagă cum funcţionează lucrurile în așa fel ca să nu se lase manipulat”

Interviu cu Liliana Barbăroşie, reporter Radio Europa Liberă și moderatoarea emisiunii “Moldova în Direct”, TV Moldova 1

Întrebare: Care a fost motivul principal de a veni la Şcoala de Studii Avansate în Jurnalism (ȘSAJ), tu, care aveai studii și experiență în domeniu?

Răspuns: După facultate făceam jurnalism la nivel intuitiv, cum vedeam că fac alţii. Teoria nu-mi era suficientă, mai aveam la activ cîteva participări la training-uri de instruire. Eu sunt omul care fac ceva numai în momentul când sunt sigură pe ceea ce cunosc, ca şi în cazul limbilor străine. Dacă sincer, eram într-un proiect care se apropia de sfârşit şi eram în situaţia când trebuia să-mi gasesc un loc de muncă. Se întrezărea o perspectiva bună de a găsi job-ul dorit la finisarea cursurilor şcolii. În plus, a contat foarte mult şi lista de instructori care m-a atras, jurnalişti cunoscuţi de la noi din ţară. Din primele zilei la Școala de Jurnalism am rămas impresionată de prestația instructorilor, de metodele de predare. De asemenea Școala de Jurnalism mi-a oferit posiblitatea de a cunoaște breasla jurnaliștilor. Îmi amintesc foarte bine senzața de plăcere de a veni la Școală cu drag, cu entuziasm, cu dorința de a afla ceva nou. Iar, sarcinile noi și complicate nu m-au speriat, dimpotrivă, m-au implicat.

Întrebare: Cum a fost trecerea de la calitatea de student al Școlii la cea de instructor în cadrul acestei instituții?

Răspuns: Să pornim de la faptul că prima mea calificare este cea de profesor. De aceea am acceptat din prima propunerea de a combina predarea cu jurnalismul, mai ales că aveam în spate doi ani de activtate în calitate de profesor. Ritmul acesta de muncă, plus dorința de a mă perfecționa continuu, pentru mine, dar și pentru studenți, mă menține în formă. Sigur, primii ani în calitate de instructor la ȘSAJ erau mai stîngaci. La lecțiile practice, simțeam, ce nu e bine într-o știre sau relatare radio, dar nu știam cum să explic acest lucru și studenților. Era un soi de nemulțumire că poate nu sunt suficient de utilă, precum reușeau să explice instructorii ca Vasile Botnaru, Artur Corghencea sau Alexandru Canţîr. Dar acum pot să zic că am depășit acest disconfort şi chiar cred că sunt un instructor bun. Chiar și actualele mele colege de la Radio Europa Liberă, foste studente la SSAJ mi-au mărturisit că exigența mea de instructor le-a fost de mare folos. Cel mai mult ce-mi doresc eu în calitate de trainer la Școala de Jurnalism este să fiu eficientă, să-i învăț pe tinerii jurnalişti să privească cu ochiul critic propria activiate și cea a colegilor.

Întrebare: Ești instructor la ȘSAJ mai bine de trei ani. Cum îți par generațiile de tineri jurnalişti care iau trecut pragul?

Răspuns: Generațiile au fost diferite, dar o concluzie la care am ajuns pînă acum – calitatea studiilor superioare de la noi lasă de dorit. Ne întîlnim la admitere cu studenți care au probleme mari cu ortografia, sau vocabularul le este limitat, sau de exemplu își exprimă cu greu gîndurile. Pe de altă parte, e mare satisfacția să vezi evoluția, creșterea unor candidați după cele zece luni de studii. Îmi amintesc, anul trecut la admitere mă opuneam cel mai mult acceptării la studii a unei tinere, care s-a dovedit a fi în final cea mai bună studentă a Şcolii, cu cele mai mari performanțe. Concluzia e că nu întotdeauna prima impresie e şi cea corectă. În orice meserie cred că sunt lucruri definitorii care fac o persoană să aibă succes şi să devină profesionistă, fie dimpotrivă nu îi permit să se dezvolte şi printre aceste e: munca şi deschiderea pentru provocări spre lucrurile necunoscute.

Întrebare: Care sunt jurnaliştii de la care ai învăţat cel mai mult meseria de jurnalist?

Răspuns: Cred că meseria de jurnalism este greu să o înveţi de la cineva. Este mai mult o meserie care se învaţă individual privind în jur la ceilalţi cum muncesc, la început chiar imitînd ceea ce fac alţii. Spre exemplu, eu în primii ani de jurnalism la conferinţele de presă am tăcut mulţi ani, ascultam ce întreabă alţii şi cînd ajungeam acasă analizam tot ce am auzit de la colegii mei, după care urmăream produsele jurnalistice făcute de ei. Ceea ce vreau să spun e că se pot pot învăţa lucruri de bază de la jurnalişti, dar pînă la urmă cred că meseria asta se învaţă individual.

Întrebare: Ai avut vrodată momente cînd te-ai gîndit să renunţi la jurnalism şi să faci altceva?

Răspuns: Nu. Deocamdată mă simt foarte bine în această meserie. Pot să spun chiar că sunt îndrăgostită în jurnalism. Îmi ia tot timpul de care dispun. Foarte puțin timp mai rămîne şi pentru familie. Bineînţeles, există şi insatisfacţii legate de această meserie, insatisfacţii de genul că interlocutorii în unele momente nu prea înţeleg despre ce este vorba şi îmi reproşează anumite lucruri. În general însă, mă simt bine în jurnalism şi cred că asta în mare parte se datorează echipei în care mă aflu (REL). Sunt foarte mulţumitoare editorilor şi şefilor de aici pentru faptul că au crezut în mine şi au avut răbdare, m-au lăsat să cresc şi să devin o piesă importantă în aceasta echipă, nu m-au inhibat, nu mi-au făcut reproşuri chiar atunci cînd eu simţeam că nu am făcut bine ceva.

Întrebare: Care sunt provocările meseriei de jurnalism?

Răspuns: Multe, foarte multe. Dar, dacă ar fi să fac un top atunci una ar fi mereu alegerea de a ajunge pe buzele tuturor şi a nu dăuna cuiva. Altceva e că un jurnalist trebuie să aibă discernământ, calitate care se acumulează cu trecerea timpului, să înţeleagă cum funcţionează lucrurile, să nu se lase manipulat. Să vă dau un exemplu, la începuturile mele în jurnalism de multe ori nu înţelegeam de ce un anumit politician face o anumită declarație sau lansează anumite inițiative. Acuma însă pot să zic, că politicianul numai deschide gura și eu deja îmi dau seama ce urmăreşte el de fapt prin ceea ce spune. Un jurnalist bun trebuie să poată citi printre rînduri şi să poată alege şi selecta informaţia cu adevărat importantă pentru public.

Întrebare: Ai făcut aproape de toate, TV, radio, presă scrisă... Unde de fapt te-ai simţit cel mai bine?

Răspuns: Eu sunt o fană a radioului, deşi înţeleg că impactul radioului e mult mai mic ca al TV-ului. Îmi place radio pentru că e mai mult un lucru individual, unde ai nevoie doar de dictafon şi minte sau inteligență, pe cînd în televiziune există dependenţa de un operator de imagine bun, maşină şi altele. Deși mă simt confotabil în radio am acceptat provocarea să moderez un talk-show TV. Și, deocamdată nu regret și chiar îmi place asta, exceptînd unele insatisfacții și emoții negative.  

Întrebare: La Școala de Studii Avansate în Jurnalism ai și un curs de jurnalism online. Întrebarea e simplă, cum crezi, va „omorî” internetul jurnalismul tradițional/clasic sau nu?

Răspuns: Se pare că acesta este ultimul trend, mai ales în Moldova unde nu prea găsești oameni care citesc ziare, nu sunt atrași de mirosul de hîrtie proaspăt tipărită. Cu siguranță, internetul oferă mai multe oportunități decît presa scrisă, dar nu cred că ar trebui să absolutizăm și să generalizăm această idee. Să mai așteptăm un pic...

Întrebare:  Dacă ar fi să caracterizezi jurnalismul într-un cuvînt, care ar fi acela ?

Răspuns: Aventură.

Întrebare: Cum trebuie să fie jurnalistul in ziua de astăzi?

Răspuns: În primul rînd, să fie o persoană inteligentă, doi - să se bazeze pe interesul public și nu în ultimul rînd, să aibă o gîndire critică la tot ceea ce se întîmplă în jurul lui.

Întrebare: Cum apreciezi ceea ce se întîmplă în piața media actuală de la noi?

Răspuns: Am o convingere că jurnalismul autentic este cel de investigație și regretul meu cel mare este că se face totuși prea puțin jurnalism de investigație la noi. Societatea noastră are nevoie să fie informată cu privire la fărădelegile care se comit, să afle adevărul despre guvernanți și secretele lor. Acesta este rostul jurnalismului – să arate oamenilor adevărata față a conducătorilor lor. De ce se face puțină investigație? Sunt mai mult cauze, obiectve și subiective. Dacă jurnaliștii s-ar ghida de această condiție supremă, interesul public, probabil mai mulți reporteri ar realiza investigații. În plus, observ în ultimul timp o tendință destul de periculoasă – „mogulizarea presei”, ceea ce înseamnă că patronii instituțiilor de presă vin din domeniul politic sau economic și își subordonează lor cîteva canale tv sau ziare. Cel mai derutat în acest caz este cetățeanul, care nu știe în cine să aibă încredere și cum să facă față acestei manipulări din partea presei.  

Întrebare: Ce recomandări ai avea pentru actuala sau viitoarele generații de studenți ai SSAJ?

Răspuns: Le-aș sugera ceea ce la rîndu-mi am primit eu ca sfat – pentru început să lucreze la o agenție de presă, să învețe a scrie știri. E fundamental pentru meseria noastră. Apoi ar mai fi interesul, curiozitatea pentru tot ceea ce se întîmplă în jurul lor, să citească mult, să urmărească emisiunile tv, să asculte radio. Este important să urmărești, să te informezi în toate domeniile – politic, economic, social, cultural, chiar sportiv.

Sursa foto: Radio Europa Liberă; Delegation of the European Union to Moldova; CJI