”Era trendy să înveţi la ŞSAJ. Era ceea ce în lumea media, la rostirea acestei îmbinări, reacția era: ”ȘSAJ? O, da…”

Am mers la Școala de Studii Avansate în Jurnalism având deja o facultate și câțiva ani de experiență în spate. Dar am decis să fac un restart al cunoștințelor mele. Recunosc, am depus dosarul incurajată de foarte multă lume creativă, energică și cu verticalitate din anturajul meu care fie era interesată de aceste cursuri, fie au trecut  prin ele.  Era trendy să faci ȘSAJ-ul. Era ceea ce în lumea din mass-media, la rostirea acestei îmbinări, reacția era: ”ȘSAJ? O, da…”.  Valoarea Școlii sunt instructorii, nume notorii cu  greutate în jurnalism, dar și modelul de studii importat din Occident care zice: ”Vrei să faci jurnalism? Uită de pantofii cu toc, ia reportofonul și ieși în teren. Din prima zi”.

Îmi lipsea o astfel de comunicare. Pentru experienţa de la ŞSAJ, la mijloc de an de studii, am renunțat la unul din job-urile care îmi aducea venit, eu fiind pe atunci redactor la o revistă de mariaj. Am făcut-o, însă, fără vreun regret.

Am avut ce lua, dar și ce da Şcolii. Am luat de acolo tot ce-i mai nou în jurnalism, am luat experiența unor modele de comportament public, dar și media, pe care, cel puțin, le diagnostichez mai ușor. De acolo am luat amintiri și o experiență ireală pentru orice altă facultate din țara noastră. Școala mi-a oferit  și niște relații pe viață,  colegi cu care suntem pe aceeași lungime de undă și cărora ne permitem să le arătăm din deget atunci când comit gafe jurnalistice. Și ei nu se supără. Pentru că toate supărările, trântitul de uși, mirosul de creier ars în goană să respectăm deadline-ul au rămas în biroul Şcolii, pe Tighina 49.

Dacă ai ajuns să fii absolvent ŞSAJ nu-ți mai permiți să te joci cu soarta omului, pui totul la îndoială, scrii așa să înțeleagă și mama și răspunzi la întrebările ”care pot apărea”. Îți scrii pe prima pagină a agendei profesionale cuvintele ”etică și deontologie”, un pic mai jos: ”Părerea ta nu contează, caută dovezi”, apoi ”minim trei surse” și pornești la drum.

În acest moment, jurnalismul devine  un mod de viață, pe care îl accepți atâta timp cât îți oferă satisfacție morală și libertatea de a scoate o problemă în lumina reflectoarelor. 

Liuba Lupaşco